Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian este o neuropatie de încarcerare a nervului median la nivelul feţei palmare a pumnului, fiind cea mai frecventă neuropatie de compresiune a membrului superior. Frecvent este bilateral, deşi mâna dominantă este mai sever afectata.

Factorii de risc


Sindromul de canal carpian apare predominant la persoanele de vârstă medie (30-60 de ani). Femeile sunt afectate mai des decat barbatii. Cel mai frecvent, sdr de tunel carpian apare ocupational, prin stres repetitiv asupra tunelului carpian (la dactilografi, mecanici, dulgheri, etc)

Alți factori de risc: moștenirea genetică (un tunel carpian îngust poate fi moștenit de la părinți); traumatism - fractură sau hematom; diformitate a mâinii sau a încheieturii; boli reumatologice (guta, artrita reumatoidă), sarcina, hemodializa, obezitatea, boli endocrinologice (hipotiroidie, acromegalia), diabetul zaharat, alcoolism, fumatul, tumori în tunelul carpian (lipoame, schwanoame, neurofibroame, hemagioame), amiloidoza, boli inflamatorii (sarcoidoza, boala Lyme, tuberculoza).

 

Semne și simptome


Clinic se manifesta prin tulburări senzitive şi motorii în teritoriul de distribuţie a nervului median, care produc limitări funcţionale în activităţile zilnice ale pacientului.

Pacientul prezintă iniţial modificări senzitive la nivelul degetelor 1, 2, 3 şi jumătatea radială a degetului 4 pe faţa palmară, cu senzaţie de arsură, amorţeală, furnicături şi tumefiere, acestea apărând predominant nocturn, cu trezirea pacientului. Pacientii prezinta durere la nivelul pumnului, care iradiaza la nivelul antebratului, bratului si umarului. In timpul zilei aceste simptome apar în timpul activităţilor care necesită o flexie sau o extensie accentuată sau la mişcări repetitive de flexie-extensie. Unele activităţi din viaţa cotidiană, de exemplu condusul maşinii sau activitatea la computer, pot deveni mai dificile. Simptomele se pot ameliora dacă pacientul scutură de câteva ori mâna sau schimbă poziţia acesteia. Alte simptome care pot apărea sunt senzaţia de tumefiere a mâinii, de tegumente uscate sau reci. În stadiile tardive, paresteziile pot deveni permanente şi apar şi deficite motorii cu scăderea progresivă a forţei musculare, pacientul putând scăpa cu uşurinţă obiectele din mână.

Ulterior apare şi atrofia eminenţei tenare. Persistenţa sindromului de canal carpian limitează activităţile de îmbrăcare şi autoîngrijire.  

Diagnostic


Diagnosticul sindromului de tunel carpian este suspectat pe baza simptomelor și a distribuției amorțelii la nivelul mâinii. Încheietura mâinii poate fi examinată pentru umflare, căldură, sensibilitate, deformare și decolorare.

Prin examinarea fizică se face compararea celor două mâini şi a eminenţei tenare şi hipotenare de la mâna afectată pentru a se observa asimetria. Testele specifice sunt reprezentate de testul Phalen, Tinel şi cele de compresie nervoasă. Diagnosticul pozitiv al sindromului de canal carpian se face cu ajutorul examenului electromiografic (EMG) şi al studiilor de conducere nervoasă, care pot confirma diagnosticul, determina severitatea, ghida tratamentul, măsura eficienţa acestuia şi exclude alte patologii (radiculopatia C6-C7, plexopatia brahiala sau de neuropatia proximala de nerv median). Ecografia de părţi moi poate fi utilizată în confirmarea diagnosticului, arătând creşterea în dimensiuni a nervului median. Radiografia de pumn este utilă pentru a exclude o boală articulară degenerativă sau o fractură la acest nivel. Probele biologice trebuie efectuate dacă se suspicionează o boală reumatologică sau metabolică şi includ VSH, glicemie, funcţia tiroidiană şi factorul reumatoid.

Tratamentul este iniţial conservator şi include purtarea de orteze şi tratament de recuperare, inclusiv fizioterapie.

Majoritatea pacientilor cu forme usoare de sdr carpian vor remarca ameliorarea maximală a simptomelor după 2-3 săptămâni de purtare a ortezei Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot ajuta la ameliorarea durerii şi a inflamaţiei. Folosirea antiinflamatoarelor steroidiene pe cale orală are unele beneficii, dar mai mici decât injectarea acestora în canalul carpian. Tratamentul chirurgical este recomandat la pacienţii care nu răspund la tratament conservator. Este indicat şi în cazul prezenţei atrofiei musculare sau a deficitului motor de tip pareză/paralizie. Scopul chirurgiei tunelului carpian este de a diminua presiunea prin tăierea ligamentului ce apasă pe nervul median.

In cadrul Clinicii Polisano din Sibiu, pacientii pot beneficia de consultatii neurologice si de studii de conducere nervoasa si electromiografii efectuate de catre doamna doctor Talau Mariana, medic specialist neurolog cu competenta in electromiografie.

Dr. Tălău Mariana -  Medic specialist neurologie