Când avem nevoie de exudat faringian și nazal

Exudatul faringian și cel nazal sunt examinări care identifică prezența unei infecții bacteriene, fungice sau virale la nivelul regiunii nazofaringiene

Exudatul faringian și cel nazal sunt indicate pentru:

Când avem nevoie de exudat faringian și nazal
  • identificarea microorganismelor responsabile de afecțiuni acute sau cronice cum sunt amigdalita, sinuzita, faringita, laringita, etc. în vederea stabilirii unui tratament corespunzator;
  • identificarea microorganismelor implicate în infecții care însoțesc patologia tumorală nazală și faringo/ laringiană;
  • pentru identificarea stării de portaj, adică pentru identificarea persoanelor infectate, dar care nu au simptomatologie, însă pot răspândi infecția; aceste persoane se numesc purtători;

Aceste analize microbiologice se efectuează obligatoriu la intrarea copilului într-o colectivitate (creșă, gradiniță, școală), sau a adultului într-un nou loc de muncă. În unele spitale se efectueză sistematic aceste examinări înainte de internarea pacienților (indifferent de diagnosticul de internare), cu scopul depistării portajului de bacterii multirezistente (de obicei bacterii “de spital”, la pacienți cu multiple internări și proceduri chirurgicale)

Cum se efectuează?


Exudatul faringian se face de regulă dimineaţa, astfel încât materialul recoltat să fie în forma sa naturală, “concentrația “ microbiană fiind mai mare după cîteva ore de somn, timp în care prin faringe nu au trecut alimente, lichide sau dezinfectante. În dimineața recoltării probei pacientul nu trebuie să mănânce sau să se spele pe dinţi pentru a evita ca materialul colectat să fie modificat de pasta de dinţi, apă de gură sau diverse alimente. Prelevarea se face cu ajutorul unui recoltor (tampon) steril, format dintr-un băţ lung de plastic care are în vârf o bucată mică de vată. Se apasă limba cu ajutorul unei spatule sterile, iar apoi cu ajutorul tamponului pus în contact cu mucoasa peretelui faringian posterior, se prelevează materialul, prin mișcări de translație cu o ușoară apăsare asupra mucoasei faringiene. De asemenea se recoltează secreție și de pe suprafața amigdalelor și zona periamigdaliană, sau din oricare zona faringiană dacă există semene locale de inflamație.

Secreția nazală este bine să fie recoltată tot dimineața, înainte ca subiectul să-și sufle nasul, mai ales în cazul unei rinosinusite.

In cazul exudatului nazal pentru cercetarea starii de portaj (Staphylococcus aureus , streptococcus pyogenes,etc ) se introduce tamponul umectat in ser fiziologic steril, in vestibulul nazal(prima portiune a foselor nazale) si se roteste cu o usoara apasare pentru a face posibila desprinderea secretiei.

În cazul leziunilor situate indiverse zone ale fosele nazale, recoltarea se face țintit de către specialistul ORL, cu ajutorul speculului nazal prin rinoscopie anterioară pentru evidențierea zonelor respective (planșeul foselor nazale, meatul inferior, meatul mijlociu).

Recoltarea se face separat, distinct pentru fiecare fosă nazală.

Nu exista riscuri la recoltarea faringiană. La recoltarea secreției nazale pot apărea mici sîngerări dacă recoltarea se face brutal și mai ales dacă mucoasa nazală este inflamată.

Secrețiile prelevate de la nivelul faringelui respectiv cavităților nazale sunt plasate în recipiente cu medii de cultură care stimulează creșterea microorganismelor. Rezultatul se obține în 2-5 zile, în funcție de microorganismul depistat, și este însoțit de o “antibiograma” care ne arată sensibilitatea microorganismului la diverse antibiotice.

DR. CLAUDIA BOLDEA

medic primar ORL

doctor în știinte medicale.