În ciuda arsenalui terapeutic substanțial de care dispunem, succesul terapeutic este dezarmant de scăzut în toate țările, indiferent de sistemul de sănătate, din cauza reținerilor pacienților de a-și schimba propriul stil de viață.

Introducerea medicației trebuie făcută după o evaluare clinică și biologică a pacientului și trebuie modificată în funcție de rezultate, de observațiile pacientului, ale medicului de familie sau de la locul de muncă, și de existența comorbidităților.

Monitorizarea valorilor tensionale de către pacient ar trebui completată și cu măsurători Holter ambulatorii pe 24 ore, în special de către medicii de la locul de muncă. În cazurile cu valori moderat crescute sau înalte TA sau cu factori de risc, aceste rezultate sunt extrem de folositoare față de o măsurătoare singulară la cabinet sau acasă.

Tratamentul nefarmacologic trebuie să fie pe primul loc: pacientul trebuie să renunțe la fumat, să urmeze un regim hipocaloric, să aibă activitatea fizică zilnică, să reducă consumul de alcool și să respecte orele de somn. Desigur, acestea sunt mai greu de realizat, însă doar cu tratament medicamentos, succesul va fi redus. Acesta trebuie să fie doar în completarea măsurilor menționate. Avem la dispoziție mai multe grupe medicamentoase din care trebuie aleasă substanța care ni se pare cea mai adecvată tipului de pacient. Putem opta şi pentru o combinaţie, existând produse ce conțin două sau trei substanţe într-o singură tabletă, cu administrare o singură dată pe zi, ceea ce duce la creșterea complianței și a persistenței la tratament a pacientului.

O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu diabet zaharat și/sau boală renală cronică, la care medicația prescrisă trebuie să acționeze atât asupra valorilor tensionale, cât și să prevină sau să încetinească complicațiile pe linie renală, cardiovasculară. În aceste cazuri, sunt recomandate combinațiile terapeutice.

Termenul de hipertensiune arteriala rezistentă la tratament este folosit atunci când valorile țintă nu sunt atinse, în ciuda unui regim de viață adecvat și a unui tratament cu cel puțin trei medicamente, incluzând un diuretic. Pacientul trebuie atent reevaluat , iar schema de tratament readaptată, legătura dintre medic și pacient fiind permanentă.

Doresc să le reamintesc pacienților că în tratamentul hipertensiunii, ei înşişi sunt cei mai buni doctori!

Dr. Mircea Vlădoianu, medic primar cardiologie