Boala trebuie înțeleasă ca manifestarea unui dezechilibru ce afectează persoana. Pentru o abordare holistică a bolii, este foarte important să se țină cont de factorul psihologic, adică, sistemul cognitiv al persoanei, trăsăturile de personalitate, încărcătura afectivă, reprezentările personale a noțiunilor de sănătate și boală, atitudinea în fața bolii etc.
Boala în sine sau vestea unui diagnostic, pot veni sub multiple forme, declanșând procese psihologice de amploare, nu doar pentru pacient, ci și pentru familia și mediul social al acestuia. Decalajul dintre așteptările pacientului și realitatea unui diagnostic medical creează crize legate de stima de sine sau de exprimarea emoțiilor și sentimentelor.
Pentru o adaptare eficientă, indiferent de evoluția bolii din punct de vedere medical, este de dorit ca viața de zi cu zi să se desfășoare cat mai confortabil cu putință, cu menținerea speranței și calității vieții pacientului și familiei acestuia.
Din punct de vedere emoțional, pot să apară simptome depresive sau anxioase, frică, sentimente de neputință și inutilitate, furie sau întrebări fără răspuns: „de ce eu?”, „de ce mie?”.
Suportul psihologic aduce înțelegere, interpretare și intervenție. Normalizarea reacțiilor individuale, fără a pierde din vedere faptul că o gestionare incorectă a emoțiilor poate influența negativ răspunsul la tratament, este unul dintre obiectivele psihologului clinician.
Călvun Elena Psiholog clinician și psihoterapeut
)