Adesea simptome că oboseală, slăbiciunea fizică, lipsa poftei de viaţă, irascibilitate, scăderea concentrării sau a apetitului alimentar, ameţeală, căderea părului, afectarea unghiilor, palpitaţiile sunt puse pe seama unui stil de viaţă cu mulţi factori de stress fără a ne gândi la posibilitatea existenţei unei anemii. Acesta este un motiv pentru care persoanele se adresează medicului doar când starea generală se alterează, apare scădere ponderală, paloare tegumentară intensă, tulburări respiratorii, tulburări digestive (greaţă, vărsături, depapilare linguala, dificultate la înghiţire dereglări de tranzit intestinal), tulburări neurologice (capacitate scăzută de memorare, dureri de cap, “amorţeli” la nivelul mâinilor şi picioarelor, tulburări de mers).

Diagnosticul de sindrom anemic (nefiind o boală de sine stătătoare) se pune atunci când hemoglobina scade sub 13g/dl şi hematocritul sub 39% în cazul bărbaţilor, iar la femei hemoglobina scade sub 12 g/dl, respectiv hematocritul sub 36%. Prin scăderea hemoglobinei se reduce capacitatea de transport a oxigenului spre ţesuturi şi apare hipoxia celulară, resimţindu-se mai ales la nivelul celulelor nervoase şi musculare (mari consumatoare de oxigen).

Este importantă investigarea cauzei de anemie, întrucât aceasta reprezintă doar o consecinţă a unei patologii sau a unei alimentaţii deficitare. Alimentaţia este sursă naturală care ne asigura necesarul de fier, de vitamina B12 şi de acid folic, fără de care producţia de celule roşii este afectată. De aici se conluzionează cu facilitate importanta tratării nu doar a anemiei, ci şi a cauzei care poate fi de ordin hematologic, gastroenterologic, ginecologic, infecţios etc.

Printr-o simplificare a clasificării acesteia, se va ţine cont de următoarele entităţi: nivelul hemoglobinei (divide anemia în formă uşoară, medie, severă); morfologia eritrocitara (microcitara- include frecvenţele anemii datorate carentei de fier, normocitara şi macrocitara-incadreaza şi lipsa de vitamina B12); mecanismul de producere (de tip central prin producţie scăzută de celule roşii sau de tip periferic adesea prin sângerări), etiologie (afecţiuni endocrinologice, infecţioase, expunere la toxice- consum crescut de alcool, medicamente citostatice, radiaţii, plumb etc).

Cea mai frecventă formă de anemie este cea feripriva, adică prin deficit de fier şi în continuare voi expune câteva generalităţi. Apare în special la copii, tineri în creştere, alimentaţie deficitară şi la femei. Referindu-mă la adulţi, se investighează obiceiul alimentar şi cauzele pierderii fierului. Cele mai frecvente cauze de scădere a nivelului de fier din organism sunt prin: sângerări gastrointestinale (hemoroizi, ulcere gastroduodenale, hernii hiatale, colite, parazitoze intestinale), sângerări menstruale crescute fie că frecventa sau cantitate, sângerări de la nivelul aparatului respirator (în tuberculoze, bronsiectazii, neoplazii bronhopulmonare), în infecţii şi inflamaţii cornice, prin tulburări de absorbţie a fierului la nivelul stomacului şi a intestinului subţire, mai rar prin hemoglobinurii.

După cum putem observa, o “simplă” anemie poate ascunde patologii din cele mai diverse ramuri medicale, cu indicaţia de extindere a investigaţiilor pentru un diagnostic complet.

În concluzie, odată cu apariţia simptomatologiei descrise, consider necesare consultul medical şi efectuarea unei hemoleucograme, iar existenţa unei anemii presupune obligatoriu tratamentul ei şi a bolii de bază care a produs-o.

Dr. Noor Cristina Medic Specialist Hematologie