Cum se explică statistica, poate ea fi pusă exclusiv pe seama consumului de tutun?

Dr. Adelina Dan: Cancerul bronho-pulmonar este o problemă serioasă de sănătate publică. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în Europa în fiecare minut și în lume la fiecare 18 secunde moare o persoană de cancer pulmonar. În România, în 2018 s-au raportat 11.340 cazuri noi, adică locul 1 ca incidență și mortalitate. În 85% dintre cazuri fumatul este principala cauză a apariției cancerului pulmonar. Dacă astăzi s-ar abandona fumatul, în 20 de ani am mai avea doar 15% din numărul total de pacienți cu această boală. Există, bineînțeles, și alți factori de risc – radiațiile ionizante, radonul, azbestul (în special în mezotelioame), poluanții atmosferici (incidența crescută la mineri, lucrători de șantiere navale, rafinării), susceptibilitatea genetică, afecțiuni pulmonare cronice precum fibroză interstițiala și sclerodermia, deficitul de alfa1-antitripsină, infecții precum cea cu virusul HIV, etc.

Diagnosticarea cancerului pulmonar se face, de obicei tardiv, în stadii avansate. Ce simptome trebuie să alarmeze?

Dr. Adelina Dan: Circa 40% dintre pacienţi sunt descoperiți în stadiu tardiv, metastatic, de aceea timpul este vital. Simptomatologia este nespecifică – majoritatea pacienților sunt fumători și prezintă simptome care sunt ușor de confundat cu o bronșită, cu un astm bronşic, cu pneumonii, iar ei sunt tușitori cronici și trec ușor peste aceste semne ale organismului. Ar trebui să ne alarmeze dispneea (lipsa de aer), hemoptizia (expectorația cu sânge), scăderea în greutate, pneumoniile repetate ce nu cedează la tratament specific, astenia (oboseală), fatigabilitatea (scăderea forței musculare), inapetența (lipsa poftei de mâncare). Soluția este ca pacientul cu simptomatologie persistentă să se adreseze medicului de familie sau medicului pneumolog. Ce înseamnă simptomatologie persistentă? Tuse care nu cedează la un tratament specific încă de la 2 săptămâni. Un alt semn de alarmă este schimbarea caracterului tusei la pacienții fumători, tusea se poate transforma din seacă în productivă, care poate fi sau nu însoțită de hemoptizie. Atunci când se ridică suspiciunea apariției unui cancer bronho-pulmonar, medicul curant va continua conduita terapeutică prin efectuarea unui tomograf computerizat de torace și confirmare histopatologică, care se poate realiza prin mai multe metode: fibrobronhoscopie, EBUS (endoscopic bronchial ultrasound), puncție biopsie transtoracică, etc. După ce s-a stabilit diagnosticul de carcinom bronho-pulmonar, se efectuează profilul molecular și alte investigații imagistice în funcție de simptomatologia pacientului.

O radiografie pulmonară anuală, inclusă în pachetele de prevenție, ar putea ajuta? Sau nu este metoda ideală de diagnostic?

Dr. Adelina Dan: Din păcate, sensibilitatea unei radiografii pulmonare este destul de mică și apariția unei opacități pe radiografie înseamnă deja obstrucție bronșică, deci relativ târziu. Însă există metode de screening care depistează cancerul pulmonar în stadii complet asimptomatice și mă refer aici la tomografia computerizată spirala low dose (cu doză mică), o tehnologie care ajută la diagnosticul și stadializarea precoce și totodată ameliorează semnificativ rata de supraviețuire, căci prognosticul este și în funcție de stadiul bolii. Implementarea acestei tehnologii este foarte grea, presupune o infrastructură costisitoare și nicăieri în lume nu se face de o manieră sistematică. Spitalul Polisano dorește implementarea acestei tehnologii în viitorul apropiat.

De ce fac fumătorii cancer, care este explicația medicală, pe înțelesul tuturor?

Dr. Adelina Dan: Tutunul în sine este cancerigen, dar mai mult este fumul de țigară prin conținutul în produși toxici – nicotină, oxid de carbon, hidrocarburi aromatice policiclice, nitrozamine. Există o corelație netă doză-efect între tabagism și riscul apariției cancerului bronhopulmonar. În cazul consumului de 1-9 țigări pe zi riscul crește de 4,6 ori, iar pentru 40 țigări pe zi riscul crește de 18 ori. Durata consumului este și ea importantă, riscul major este de la un pachet pe zi timp de 25 de ani.

Cum se poate explica procentul de nefumători care fac cancer pulmonar – o scuză folosită de fumători pentru a nu se lăsa și dacă nu fumez pot face…

Dr. Adelina Dan: Este adevărat că aproximativ 15% dintre cazurile de cancer pulmonar apar la nefumători. Nu există, din păcate, o explicație certă, rolul neşansei este real.

De câte tipuri/ subtipuri este cancerul pulmonar?

Dr. Adelina Dan: Avem două categorii mari – cancerul bronhopulomar cu celule mici sau fără celule mici, iar acesta din urmă la rândul lui se clasifică în adenocarcinom, carcinom scuamos sau carcinoma cu celule mari.

Cum se tratează astăzi cancerul pulmonar?

Dr. Adelina Dan: Pe lângă clasificarea histologică de care spuneam anterior- cancer bronhopulmonar cu celule mici sau fără celule mici, trebuie să știm în cazul tumorilor pulmonare fără celule mici dacă există modificări moleculare. Dacă aceste cancere pulmonare sunt conduse de o oncogene (o genă a cancerului) sau există o acumulare de mutații fără ca o anumită genă să conducă procesul de cancerizare. De exemplu, să ne imaginăm că suntem într-un autocar unde sunt mai mulți pasageri, însă șoferul este cel mai important; șoferul reprezintă gena driver, gena conducătoare, iar ea poate fi reprezentată de o mutație sau de o translocație (ALK, EGFR, MET, NTREK, RAS etc). Pentru aceste mutații există terapiile moleculare țintinte care sunt personalizate și se împart în două categorii: molecule mici, inteligente și anticorpi monoclonali. Cum acționează acestea? Blochează acea mutație și împiedică astfel procesul de cancerizare, ca și cum am imobiliza șoferul autocarului. Se administrează pe cale orală, în general câte o tabletă pe zi, este foarte ușor de tolerat și oferă o calitate a vieții foarte bună. Pe lângă această categorie de cancere bronhopulmonare conduse de către o oncogenă, sunt cele fără o mutație specifică, nu au un,,șofer la autocar“, practic am putea spune că toți pasagerii au câte o telecomandă și pot conduce. Este, de fapt, o acumulare de mutații, nu numai una și cu cât sunt mai multe mutații, cu atât aceste tumori sunt mai imunogene, răspund mai bine la imunoterapie. Deci avem această categorie de cancere numite non-oncogen driven. Chimioterapia clasică, cea care rămâne încă foarte importantă, poate fi combinată sau înlocuită cu imunoterapia. Imunoterapia este un capitol care s-a deschis în ultimul deceniu, încununat cu premiu Nobel în anul 2018 pentru doi cercetători, Jim Allison și Tasuku Honjo. Amândoi au contribuit la descrierea așa numiților ,,inhibitori ai punctelor de control imun”. Aceștia sunt tot anticorpi monoclonali, dar care nu luptă direct cu celula canceroasă, ci stimulează propriile noastre limfocite T (apărătorii imunitari), le instruiesc, restaurând astfel capacitatea de autoapărare a organismului. Atât imunoterapia, cât și terapia moleculară țintită, ambele fiind tratamente foarte scumpe, de ordinul zecilor de mii de euro pe an, sunt rambursate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate,.

Grație acestor tratamente moderne, rata de supraviețuire în cazul cancerului pulmonar s-a modificat considerabil, chiar în cazurile cu metastaze la distanță.

Aveți câteva cifre grăitoare? Și, cum arată viitorul?

Dr. Adelina Dan: Supraviețuirea mediană, chiar și în stadiul 4 metastatic, este astăzi de 3-4 ori mai lungă decât în urmă cu 15 ani și supraviețuirea la pacienții care primesc terapii personalizate, moleculare țintite, este în jur de 3 ani (între 36-38 luni), aceasta înseamnă că jumătate din pacienți trăiesc la 3 ani de la tratament, unii bineînţeles ajung să trăiască mult mai mult. Am avut pacienți care au supraviețuit 8 ani în această situație de boală metastatică, iar suferința s-a transformat oarecum într-o boală cronică, și fără să fi fost vindecată a putut oferi o speranță de viață lungă. La începutul anului 2000, supraviețuirea era în jurul a 8-9 luni, chiar și cu chimioterapie. Imunoterapia a deschis fereastra vindecării în acele localizări unde nu există nicio armă. De exemplu, în melanomul malign, 1 din 5 pacienți sunt în viață la urmărirea de 10 ani, cu remisiune completă, ei fiind cu metastaze încă de la început, sortiți să piară în câteva luni. Rezultate similare avem și în cazul cancerului pulmonar: există deja o urmărire de 5 ani la pacienți în tratament cu imunoterapie; un sfert dintre ei sunt în viață, cu răspuns complet la 5 ani. Aceste rezultate sunt încurajatoare și ele se văd. Chiar dacă nu putem spune că pacienții se vindecă de acest tip de cancer în stadii avansate, totuși, sunt tot mai frecvente acele cazuri în care pacientul are o supraviețuire îndelungată și aceasta poate deveni echivalentă cu vindecarea. Rezultatele pot fi extraordinare. De exemplu, pacientul meu ,,campion” are deja peste 100 cicluri de imunoterapie, adică 4 ani și jumătate de tratament, cu o calitate a vieții foarte bună și cu răspuns complet. Imunoterapia nu înlocuiește chimioterapia, o poate complementa. Există anumite situații în care o poate înlocui, dar chimioterapia rămâne o armă importantă. Rezumând, viitorul arată foarte bine, există aceste terapii moderne care sunt în continuă dezvoltare și care au prelungit semnificativ supraviețuirea, oferindu-le totodată o calitate a vieții semnificativ mai bună pacienților diagnosticați cu cancerul pulmonar.

Dr. Adelina Dan Medic Specialist Oncologie