Este o intervenție pe arterele carotide, necesară atunci când acestea sunt blocate sau îngustate de placa de aterom. Această intervenție este efectuată prin amplasarea unui filtru de protecție antiembolie și montarea unui stent din Nitinol. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Angioplastia carotidiană poate fi utilizată atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante.
Când este indicată angioplastia carotidiană?
| Angiografia carotidiana efectuată arată îngustări critice (>70%) ale arterei carotide comune sau interne. |
| Pacientul a suferit un accident vascular cerebral (AVC) sau un atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor). |
| Endarterectomia (intervenție chirurgicală tradițională) prezintă riscuri prea ridicate pentru pacient. |
| Stenoza se află într-un loc greu abordabil prin edarterectomie chirugicală. |
Cum se realizează angioplastia carotidiană?
| Angioplastia carotidiană se efectuează în Laboratorul de Angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală.
În timpul intervenției pacientul rămâne conștient, este monitorizat în permanență și poate vorbi cu medicul. Medicul cardiolog, supraspecializat în cardiologie intervențională sau medicul radiologi intervenționist alege tipul de abord, în cazul angioplastiei carotidiene cel mai indicat fiind abordul femural, și apoi face anestezia locală pentru puncția arterei.
Odata facută puncția, medicul introduce în artera aleasa ca abord un tub gol (teaca arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere, cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterei carotide.
Folosind aceste catetere medicul cardiolog injectează substanța de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor carotidiene și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje.
Dacă se găsesc stenoze, se pătrunde prin acestea cu un ghid subțire, se amplasează un filtru de protecție antiembolie în scopul de a proteja creierul în cazul dizlocării unei plăci de aterom, se travesează stenoza cu un stent din Nitinol autoexpandabil care se fixează de-a lungul stenozei carotidiene. Prin această intervenție se restabilește fluxul sangvin spre creier și se elimină riscul unui AVC.
Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Angioplastia carotidiană cu montare de filtru antiembolie și stent din Nitinol poate fi utilizata atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante. |
Cât durează?
| În mod normal, angioplastia carotidiană durează între 30 de minute și o ora, iar în orele ce urmează intervenției pacientul poate mânca și bea normal. |
Care sunt riscurile angioplastiei carotidiene?
| Atac cerebral – În timpul intervenției se pot forma cheaguri de sânge care se desprind și pot ajunge la creier. Folosirea filtrului de protecție antiembolie și a anticoagulantelor reduc acest risc sub 4-5%. |
| Pacientul a suferit un accident vascular cerebral (AVC) sau un atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor). |
| Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente (1%). |
| Apariția de hematoame la locul de puncție (2%). |
În ce constă pregătirea dinaintea intervenției?
| Este necesară efectuarea analizelor de sange: hemoleucograma complete, uree, creatinina si coagulare. |
| Pacientul trebuie să aibă efectuat recent o electrocardiograma (ECG) și ecocardiografie. |
| Pentru efectuarea angiografiei și angioplastiei carotidiene este necesară o indicație clară dată de medicul neurolog, cardiolog sau radiolog. |
| Dacă intervenția are loc dimineața se recomandă să nu mâncați deloc în acea dimineață, totodată nu fumați și consumați apă. |
| Anunțați medicul cardiolog sau radiolog intervenționist despre schema de tratament pe care o urmați înca de la programare. |
Ce se întamplă după intervenție?
| Hidratați-va cu cel puțin 2 litri de apă în perioada imediat următoare intervenției pentru “spălarea” substanței de contrast din circuitul sangvin. |
| La 12-24 de ore după intervenție se scoate pansamentul și se verifică locul puncției. |
| ECG de control. |
| În unele cazuri se efectuează analize de sânge pentru verificarea funcției renale. |
| Anunțați medicul cardiolog sau radiolog intervenționist despre schema de tratament pe care o urmați încă de la programare. |
)
