Prezența sângelui în urină reprezintă o problemă serioasă

Prezența sângelui în urină poartă denumirea medicală de hematurie. Sângele în urină poate fi observat cu ochiul liber, în această situație discutând de hematurie macroscopică sau poate fi descoperită la examinare microscopică din cadrul unui examen de urină, în această situație fiind vorba de o hematurie microscopică.

Luând în discuție hematuria macroscopică, aceasta se poate prezenta cu diferite nuanțe în funcție de cantitatea de sânge pierdută în urină, sursa de sângerare (arterială sau venoasă) sau de perioada când se produce sângerarea, astfel:

Prezența sângelui în urină reprezintă o problemă serioasă
  • Sânge proaspăt arterial – în principal este de culoare roșu aprins, putând oscila în funcție de cantitatea pierdută de la roz pal până la culoarea sucului de roșii/ ketchup
  • Sânge venos – urina are culoare roșu închis sau bordeaux
  • Sângerarea veche – urina are culoare maro închis până înspre negru
  • Prezența de cheaguri în urină este tot un semn de hematurie

Hematuria microscopică nu este vizibilă cu ochiul liber, ea putând fi detectată doar prin efectuarea de analize de laborator precum examenul de urină și sumarul de urină.

Hematuria este în principal determinată de patologii care țin de aparatul uro-genital, dar și anumite boli sistemice pot de asemenea să ducă la prezența de sânge în urină.

Principalele cauze de hematurie care intră în principal în sfera de diagnostic și tratament urologic (hematuria de origine non-glomerulară) sunt:

  1. Sindromul febril
  2. Hematuria de efort – de obicei apare la pacientul tânăr după efort intens
  3. Menstruația – poate determina prezența de sânge în urină mai mult prin contaminare dinspre aparatul genital feminin
  4. Litiaza urinară – litiaza renală, litiaza ureterală, litiaza vezicală
  5. Patologia infecțioasă de la nivelul tractului uro-genital – pielonefrite, cistite, prostatite, uretrite
  6. Adenomul de prostată
  7. Patologia malignă a aparatului uro-genital – cancerul renal, tumori uroteliale înalte, cancerul de vezică urinară, cancerul de prostată
  8. Patologie malignă extra-urinară dar cu invadarea aparatului urinar – cancere de sfera ginecoligică (cancer de col uterin, cancer de ovar), cancere intestinale (cancer de colon, cancer de rect)
  9. Traumatismele aparatului urinar cel mai frecvent prin accidente rutiere sau agresiune – traumatisme renale, traumatisme ureterale, traumatisme de vezică urinară, traumatisme de uretră
  10. Hematuria postoperatorie prin instrumentarea aparatului urinar – pot apărea după litotriție extracorporeală cu unde de șoc, nefrolitotomie percutanată, ureteroscopie semirigidă sau flexibilă, cistoscopie, trans-uretro-rezecție de vezică urinară, trans-retro-rezecție de prostată, uretrotomie internă optică pentru stricturi uretrale. De asemenea poate apărea sau persista după montarea de dispozitive de drenaj urinar precum sonde de nefrostomie, stenturi ureterale dublu J, catetere uretro-vezicale (sondă urinară).
  11. Anomalii de coagulare sau supradozaj de medicație anticoagulantă – trombocitopenii, siclemie, coagulapatii.

Hematuria poate apărea ca singur simptom fiind considerată asimptomatică, fiind mult mai frecventă decât cea simptomatică, care asociază alte simptome precum:

  • Durerea în flanc (în principal colică renală)
  • Durerea în hipogastru (etajul abdominal inferior)
  • Algurie (urinare cu durere)
  • Disurie (urinare cu dificultate)
  • Polakiurie (urinare frecventă/ deasă)
  • Imperiozitate micțională (necesitate urgentă de a urina cu greutate de a amâna urinare)
  • Sindrom febril
  • Hemoptizie – de obicei asociată în cadrul tulburarilor de coagulare sau ca manifestare secundară a unei patologii maligne care prezintă metastaze pulmanare
  • Masă tumorală palpabilă în flancuri – specifică în principal patologiiloe maligne
  • Pierdere în greutate, cașexie, anorexie – în cadrul patologiilor maligne
  • Dureri de spate

Mare parte din pacienții cu hematurie se adresează inițial medicului de familie, fiind ulterior îndrumați către medicul urolog pentru o evaluare completă în vederea determinării cauzei care a determinat sângerarea la nivelul aparatului urinar, cât și în vederea tratamentului adecvat.

Evaluarea pacienților cu hematurie include:

  1. Consult urologic - care va pune accent pe antecedentele pacienților și pe medicația curentă pe care pacientul și-o administrează
  2. Ecografie axată pe aparatul uro-genital care poate fi efectuată la momentul consultului urologic
  3. Analize de laborator
    1. Examen de urină – care poate detercta și hematuria microscopică, dar evaluează și alți parametrii precum prezența de leucocite, proteine, nitriți sau cristale – ajutând medicul în orientarea spre un diagnostic.
    2. Examenul microscopic al urinii – prin interpretarea morfologiei urinare poate indica nivelul sursei de sângerare, dacă este de la nivelul aparatului urinar înalt (rinichi, uretere) sau jos (vezică urinară, uretră, prostată).
    3. Urocultură.
    4. Evaluarea funcției renale – uree, creatinină, acid uric.
    5. Teste de coagulare.
    6. Evaluarea statusului general al organismului – sunt în parte opționale și pot fi solicitate de medic în dinamică în vederea orientării spre diagnosticul final – TGO, TGP, amilaze, GGT, bilirubină totala, bilirubina directă, proteina C reactivă, diferiți markeri tumorali (PSA, NMP 22 etc.).
  4. Computer tomograf abdomino-pelvin cu substanță de contrast sau URO-CT – este investigația de preferat în stabilirea unei cauze pentru hematurie, fiind investigația imagistică de elecție pentru litiaza urinară și diferite patologii maligne urinare.
  5. Rezonanța magnetică abdomino-pelvină – metodă imagistică de elecție în cancerul de vezică urinară sau în cancerul de prostată, fiind de asemenea utilizată în cazul în care este contraindicat computerul tomograf.
  6. Cistoscopia – este utilizată în cazul în care metodele de mai sus nu au stabilit un diagnostic cert, permitând urologului să preleveze biopsii de la nivelul vezicii urinare acolo unde este cazul.
  7. Citologia urinară – utilizată pentru diagnosticul tumorilor de câmp urotelial. Aceasta însă nu poate substitui cistocopia.

Tratamentul hematuriei este direct influențat de etiologia acesteia. Tratamentul poate varia de la supraveghere în cazul în care pacientul este stabil și nu au fost descoperite patologii specifice în urma evaluării, și până la intervenții chirurgicale urologice adresate patologiei care a determinat hematuria, dintre care cele mai importante:

Cancerul renal

  • Excizie tumorală renală laparocopică sau deschisă
  • Nefrectomie radicală (scoaterea rinichiului) laparosocpică sau deschisă

Tumori uroteliale înalte

  • Nefro-ureterectomie radicală laparoscopică sau deschisă

Cancerul de vezică urinară

  • Trans-uretro-rezecția de vezică urinară (TUR-V)
  • Cistectomia radicală laparoscopică sau deschisă

Adenomul de prostată voluminos

  • Trans-uretro-rezecția de prostată (TUR-P)

Cancerul de prostată

  • Prostatectomie radicală laparocopică sau deschisă
  • TUR-P de deblocare și cu scop hemostatic în stadii avansate

Litiaza renală

  • Ureteroscopie flaxibilă cu ureterolitotriție laser
  • Nefrolitotomia percutanată
  • Litotriția extracorporeală cu unde de șoc (ESWL)

Litiaza ureterală

  • Ureteroscopie semirigidă cu litotriție laser
  • Ureteroscopie flaxibilă cu ureterolitotriție laser

Litiaza vezicală

  • Cistolitotriție laser (se asociază de obicei cu tratamentul cauzei care a determinat formarea pietrelor – de obicei TUR-P)

În cadrul populației adulte hematuria, fie ea macroscopică sau microscopică, trebuie luată în serios putând fi un semn al unei patologii maligne (cancer), care dacă este descoperită în stadii incipiente poate fi tratată cu scop radical, oferind pacientului o rată mare de supraviețuire, cu o bună spre foarte bună calitate a vieții.


Consultații decontate prin contract cu Casa De Sănătate la urologie dr. Alexandra Micu


Dr. Noor Hassan

Dr. Alexandra Micu

Medic Specialist Urologie