Obezitatea este o afecţiune cronică de etiologie complexă, cu o prevalenţă în continuă creştere, inclusiv la copii şi adolescenţi, devenind o problemă de sănătate publică prin mortalitate şi morbiditate crescute.

OMS afirma că numărul de copii cu suprapondere şi obezitate, la categoria de vârsta 0-5 ani, a crescut de la 32 milioane (anul 1990) la 41 milioane (anul 2016). De asemenea, statisticile arată că majoritatea acestor copii trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.

Fără o intervenţie activă, aceşti copii vor continua să fie obezi ca adolescenţi şi adulţi, având un risc crescut de a dezvolta mai târziu o serie de probleme de sănătate:

- Boli cardiovasculare; - Rezistenţa la insulina cu riscul de diabet zaharat tip 2; - Afecţiuni degenerative la nivelul articulaţiilor; - Anumite tumori maligne (endometriale, de colon, de sân); - Diverse dizabilităţi fizice (afecţiuni ortopedice precum genu valgum, tibia vara etc).

Diagnostic

Pentru diagnosticul de suprapondere sau obezitate la copiii peste 2 ani se foloseşte, că la adulţi, indicele de masă corporală (IMC) care se calculează după formula: IMC=greutatea (kg)/înălţime² (m²). Se folosesc curbele pentru IMC ale OMS pentru vârsta şi sex. Un IMC≥percentila 85, dar < percentila 95, pune diagnosticul de suprapondere la copii, iar un IMC≥percentila 95 este corespunzător pentru obezitate. Pentru evaluarea copiilor sub vârsta de 2 ani se folosesc curbele OMS de greutate în funcţie de vârstă şi sex (diagnosticul de obezitate se considera la cei cu o greutate mai mare decât cea corespunzătoare percentilei 97,7).

Cauze

Există o predispoziţie familială pentru obezitate şi atunci este important să evaluăm istoricul familial, dar şi ancheta familială legată de alimentaţie, stil de viaţă şi activitate fizică.

Cauza principală este dezechilibru energetic care rezultă din ingestia crescută calorică şi/sau consumul redus energetic. Se datorează timpului petrecut în exces în faţa ecranelor, vieţii sedentare, lipsa activităţii fizice, consumul crescut de carbohidraţi şi grăsimi.

În ceea ce priveşte cauzele endocrine de obezitate la copii, acestea sunt rare şi se însoţesc de obicei de statură mică sau viteza de creştere scăzută (excepţie obezitatea de cauză hipotalamica dobândită:

- Deficitul de hormon de creştere (GH); - Hipotiroidismul; - Sindromul Cushing; - Sindromul ovarelor polichistice; - Pseudohipoparatiroidismul (stătură mică în adolescenţă, dar viteza de creştere normală în primii 2-3 ani de viaţă).

Ghidul ESE (European Society for Endocrinology) din 2017 recomanda să nu se facă de rutină evaluarea etiologiei endocrine a obezităţii la copii, dacă viteza de creştere este normală.

O altă categorie rară este reprezentată de obezitatea de cauză genetică cu debut precoce, până în vârstă de 5 ani, cu hiperfagie extremă şi care asociază trăsături clinice sugestive pentru diverse sindroame genetice (sdr. Prader Willi, sdr. Laurence Moon, sdr. Bardet-Biedl, deficit de leptina sau rezistenta la leptina etc).

Există şi medicamente care favorizează creşterea ponderală precum corticosteroizii, antidepresivele triciclice, inhibitorii de monoaminoxidaza, contraceptivele orale, insulina etc.

Printre primele măsuri de prevenire a obezităţii infantile (OMS) se numără:

- Iniţierea precoce a hrănirii la san, în prima oră după naştere; - Hrănirea exclusivă la san în primele 6 luni de viaţă; - Introducerea treptată după vârsta de 6 luni a alimentaţiei solide, în paralel cu alăptatul natural până la vârsta de 2 ani;

Alimentaţia solidă de completare trebuie să fie bogată în nutrienţi şi în cantităţi potrivite, variată şi să conţină carne de pui, peste, ouă. Se recomandă evitarea alimentelor bogate în grăsimi, zahăr şi sare.

Recomadarile ESE (European Society of Endocrinology) 2017 privind măsurile generale de stil de viaţă în cazul copiilor cu obezitate:

- Scăderea consumului de alimente fast food; - Eliminarea băuturilor dulci şi scăderea consumului de zahăr adăugat; - Scăderea consumului de alimente procesate cu conţinut crescut în grăsimi şi sare; - Consumul mai degrabă de fructe întregi decât de sucuri de fructe; - Reducerea aportului de grăsimi săturate la copiii peste 2 ani şi la adolescenţi; - Mese regulate, evitarea 'ciugulitului' între mese; - Consumul de fructe, legume şi alimente bogate în fibre; - Recunoaşterea patternurilor de alimentaţie în caz de: plictiseală, stress, singurătate sau în faţa ecranului; - Activitate fizică moderată/viguroasă de minim 20 minute pe zi (de preferat spre 60 min/zi); - Reducerea screen-time nonacademic la 1-2 ore pe zi; - Recunoaşterea tiparelor de comunicare nesănătoasă intrafamiliale (direcţionarea către ajutor de specialitate pentru creşterea stimei de sine a copiilor); - Evaluarea comorbiditatilor psihosociale; - Nu se recomandă medicaţia împotriva obezităţii până la vârsta de 16 ani şi de asemenea recomandările de chirurgie bariatrica sunt excepţionale, rezervate pentru anumite cazuri selecţionate de obezitate extremă la adolescenţi.

Rolul medicului endocrinolog în evaluarea excesului ponderal cuprinde:

- Examenul clinic şi măsurătorile antropometrice; - Ancheta alimentară şi a stilului de viaţă pentru copil şi familie; - Istoricul folosirii de medicamente care pot determina creştere ponderală; - Investigaţii orientate către o etiologie endocrină atunci când este cazul; - Evaluarea posibilelor complicaţii asociate obezităţii; - Educaţia pacientului privind modificările de stil de viaţă.

Având în vedere riscurile pe termen lung, comorbidatile asociate şi longevitatea diminuată, vă recomandăm o evaluare precoce a excesului ponderal la copii şi adolescenţi şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos pentru întreaga familie.

Dr. Constantin Ioana - Medic specialist endocrinolog