Investigarea crizelor de suspendare a conștienței cu ajutorul Electroencefalogramei

Investigarea crizelor de suspendare a conștienței cu ajutorul Electroencefalogramei

Există mai multe boli care pot determina pierderea conștienței: epilepsia, sincopa, boli metabolice (de exemplu hipoglicemia), hipoxia; intoxicații sau accidente vasculare cerebrale. Există de asemenea și afecțiuni care mimează, de exemplu, sincopa, dar care nu sunt insoțite de pierderea totală a conștienței, cum sunt lipotimia (leșinul) sau unele boli psihice.

Ce este o criza epileptică?


CRIZA EPILEPTICă nu este echivalent cu epilepsie. O criză epileptică este un episod caracterizat prin semne clinice apărute brusc datorită unei descărcări anormale excesive sau sincrone a activității neuronale din creier. EPILEPSIA este o boală caracterizată prin predispoziția durabilă de a genera crize epileptice și prin consecințele neurobiologice, cognitive, psihologice, și sociale ale acestei afecțiuni. În prezent, considerăm epilepsie: Cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) separate de mai mult de 24 de ore. O criza neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de a repeta crize egale cel puțin cu riscul de recurență după 2 crize neprovocate (cel puțin 60%) în următorii 10 ani Diagnosticarea unui sindrom epileptic.

Ce este o sincopa?


Sincopa este o pierderea temporara a cunoștinței datorită hipoperfuziei cerebrale. Aceasta începe printr-o senzație de plutire, încețoșarea privirii, estomparea auzului/zgomotelor, cu revenire în câteva secunde-minut. Rareori, în timpul episodului pot surveni contracturi musculare sau relaxare sfincteriana (pierderea controlului vezicii urinare). La “trezire”, persoana afectată este palida, cu transpirații reci, conștientă și, în câteva minute poate relata ce i s-a întâmplat. Ea se caracterizează prin debut rapid, durată scurtă și recuperare completă spontană. În unele forme de sincope pot exista simptome premonitorii: amețeală, greață, transpirații, senzație de slăbiciune sau tulburări de vedere, care anunță că sincopa este iminentă, însă de cele mai multe ori pierderea de cunoștință este bruscă, putându-se solda cu traumatisme. Când semnele premonitorii nu se însoțesc de pierderea cunoștinței se folosește termenul de presincopa.

Sincopa are mai multe cauze. Cea mai des întâlnită în populația generală și de altfel cea cu prognosticul cel mai bun este sincopa reflexă. Ea presupune un grup heterogen de situații în care reflexele cardiovasculare, care în mod normal controlează circulația și ritmul cardiac, devin ineficiente producându-se vasodilatație sau bradicardizare (scăderea ritmului cardiac) excesive, având ca rezultat scăderea fluxului sangvin cerebral. Este indusă de emoții puternice, teamă, durere, prelevare de sânge, ortostatism prelungit, strănut, tuse, defecație, micțiune, efort mare, mese bogate sau prin mișcări bruște ale capului la cei cu hipersensibilitate la nivelul sinusului carotidian. Un alt tip de sincopa este cea provocată de scăderea tensiunii arteriale, când pacientul se ridică în picioare (hipotensiune ortostatică). Ea apare la persoane care au pierderi volemice: în caz de sângerare, diaree, transpirații importante, în anumite boli de metabolism sau neurologice, dar poate fi provocată și de medicamente folosite pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, depresiei sau în cazul consumului exagerat de alcool. A treia formă de sincopă, cea cu prognosticul cel mai prost, este sincopa datorată bolilor cardiovasculare (tulburări ale ritmului cardiac, bolilor valvulare, miocardice sau pericadului).

Pentru identificarea cauzei crizei de suspendare a conștienței un rol important îi revine electroencefalogramei, care este obligatorie daca se suspectează o criză epileptică.

În ce constă electroencefalograma?


Electroencefalograma (EEG) este o procedură nedureroasă care utilizează discuri de metal mici, plate (electrozi) atașate la nivelul scalpului pentru a măsura activitatea electrică a creierului. Celulele creierului comunică prin impulsuri electrice și sunt active tot timpul, chiar și atunci când dormim. Această activitate apare sub forma de linii ondulate pe o înregistrare EEG. Electroencefalograma este una din principalele teste de diagnostic pentru epilepsie, dar poate avea un rol major și în diagnosticarea altor afecțiuni ale creierului. Aceasta poate determina schimbările ce au loc în activitatea creierului, fiind utilă în confirmarea, excluderea sau furnizarea de informații care ajută la gestionarea epilepsiei, tumorilor de pe creier, traumatismelor craniene, tulburărilor de somn și de memorie

În cadrul Clinicii Polisano puteţi beneficia de o consultaţie neurologică efectuată de dr. Talău Mariana, medic specialist neurolog cu competenţă în electroencefalografie, EEG şi analize de laborator.

Analize de laborator din pachetul promoţional: Hemoleucograma, uree, creatinină, TGO, TGO, ionograma serică, Calciu total, Calciu ionic, Magnezemie, glicemie.

Dr. Tălău Mariana -  Medic specialist neurologie