Factori de risc:

• Sexul feminin;
• Expunerea la radiaţii ionizante;
• Înaintarea în vârstă;
• Un număr mic de nașteri;
• Predispoziția genetică
  (existența unor cazuri de boală în familie sau mutații ale unor gene);
• Istoric personal de hiperplazie atipică;
• Obezitate;
• Expunerea la estrogeni;
• Consumul de alcool, etc.

Diagnosticul  cancerului  de sân

Cele mai frecvente simptome ale cancerului de sân sunt reprezentate:

• Un nodul în sân
• Modificarea dimensiunii sau formei sânului
• Apariţia unor gropiţe la nivelul pielii sânului sau îngroşarea ţesutului sânului
• Retragerea mamelonului
• O erupţie pe mamelon
• Secreţie care este eliminată prin mamelon
• Umflarea axilei  sau un nodul în această zonă
• Durere sau disconfort la nivelul sânului, care persistă
• Înroşirea pielii
• Îngroşarea pielii

Investigațiile imagistice recomandate:
mamografie și ecografie. În unele cazuri, se efectuează și o investigație imagistică denumită rezonanță magnetică (cunoscută sub prescurtarea RMN,).

În cazul în care se depistează o tumoră, se recoltează țesut pentru biopsie pentru a evalua profilul bolii înainte de planificarea oricărui tip de tratament. Este obligatoriu de efectuat aceasta biopsie pentru ca rezultatul histopatologic ne ghidează spre tratamentul personalizat. Biopsia este un gest puţin invaziv, se face în anestezie locală, cu un ac special ,  recoltându-se  câteva fragmente din tumora.

Posibilitati de tratament în cancerul de sân

Cel mai bine este că tratamentul să fie administrat într-un centru specializat unde sunt îngrijiți un număr mare de pacienți cu cancer de sân. În echipa medicala- ONCO TEAM,  care vă va oferi tratament există de obicei un chirurg oncolog , un radioterapeut, un oncolog clinician, un radiolog și un anatomopatolog.

În tratamentul bolii se utilizează:

intervenția chirurgicală, radioterapia, chimioterapia, terapia endocrină și terapia țintită.

Intervenţia chirurgicală

Cele două tipuri de intervenţie chirurgicală pentru cancerul de sân sunt chirurgia conservatoire - sectorectomie, în care echipa chirurgicală scoate tumora, încercând însă să păstreze cât mai mult din sân, sau mastectomia, care presupune îndepărtarea totală a sânului. În cazul în care investigaţiile imagistice nu indică prezenţa cancerului la nivelul ganglionilor limfatici de la subraţ, atunci se efectuează o tehnică denumită biopsie a ganglionilor limfatici santinelă. Aceasta are capacitatea de a identifica cel mai important ganglion limfatic (santinelă) şi îl investighează; în cazul în care aceasta confirmă absenţa cancerului, atunci nu se scoate niciun alt ganglion limfatic, însă în cazul în care există semne ale prezenţei cancerului la acest nivel, este posibil să fie necesar să se scoată mai mulţi ganglioni (procedură denumită disecţie axilară). De obicei, pacientele la care se efectuează mastectomie pot  să beneficieze de reconstrucţie mamară imediată sau ulterioară, cu excepţia prezenţei unui cancer de sân de natură inflamatorie.

Radioterapie

Radioterapia este un tip de tratament care utilizează radiaţii ionizante, cu efecte nocive asupra ADN-ului celulelor canceroase, provocând moartea acestora. Radioterapia se administrează în mod obişnuit după chirurgia conservatoare şi ar putea fi administrată după mastectomie

Chimioterapie

Chimioterapia distruge celulele afectate de cancer şi este utilizată pentru tratamentul celor mai multe tipuri de cancer de sân. Chimioterapia se administrează de obicei la interval de 1–3 săptămâni sub forma unor perfuzii intravenoase

Terapii endocrine Terapiile endocrine au scopul de a reduce efectele estrogenului în cazul cancerului de sân cu status RE pozitiv. Acesta este cel mai important tip de tratament sistemic pentru tumorile cu status RE pozitiv, denumite şi tumori dependente hormonal.

Terapia ţintită

Terapiile ţintite sunt medicamente care blochează căile de semnalizare specifice din celulele canceroase cu rol în creşterea acestora. O serie de terapii ţintite sunt utilizate în tratamentul cancerului de sân: Trastuzumab, lapatinib, pertuzumab şi trastuzumab emtansin (T-DM1) sunt agenţi anti-HER2 utilizaţi în prezent. Inhibitorii factorului de creştere a endoteliului vascular (cunoscut sub prescurtarea VEGF), cum ar fi bevacizumab, împiedică acțiunea proprie tumorilor de stimulare a creşterii vaselor de sânge din tumoră, ceea ce înseamnă că întrerup alimentarea cu oxigen şi nutrienţi care le sunt necesare pentru a continua să crească.

Alte tratamente

Pacienţii cu metastaze osoase trebuie trataţi cu medicamente cu rol în activitatea osoasă cum ar fi bisfosfonaţi sau denosumab, în combinaţie cu suplimente de calciu şi vitamina D.