Anevrismul cerebral
Ce este anevrismul?
Anevrismul este o dilatare a unei artere datorată slăbiciunii peretelui acelui vas. Poate fi localizat oriunde în corp dar cele cerebrale (localizate la nivelul vaselor care vascularizează creierul) pot avea consecințe grave, fie secundar compresiei pe care o realizează asupra nervilor cranieni (paralizii, cefalee intensă - durere de cap), de tip migrenos sau chiar migrenă, tulburări de vedere, fie se poate rupe provocând un accident vascular cerebral (hemoragic) cu risc mare de deces.
Care sunt cauzele Anevrismului?
Anevrismul cerebral poate fi congenital, secundar unor anomalii ale pereților arteriali. Este mai frecvent la persoane cu boli de țesut conjunctiv sau rinichi polichistic, cu boli ale sistemului circulator (ex: malformații arterio-venoase). Alte cauze includ: traumatisme la nivelul capului, hipertensiune arterială, infecții, tumori, arteroscleroză, fumatul, consumul de droguri. Frecvența lor este mai mare la persoanele vârstnice (vârsta medie de prezentare este cuprinsă în intervalul 40-60 de ani).
Simptome
Majoritatea sunt asimptomatice, cele cu dimensiuni mici (diametru sub 10 mm) având un risc redus de rupere. Riscul de rupere crește proporțional cu dimensiunile anevrismului, cu localizarea posterioară (în spatele creierului) sau dacă au existat anevrisme care s-au rupt anterior. În concluzie, un anevrism poate rămâne mult timp asimptomatic, primele semne ale existenței sale putând fi date de hemoragia secundară ruperii sale - hemoragie subarahnoidiană (în spațiul dintre creier și învelișurile sale sau hemoragie intracerebrală - în interiorul creierului). În acest caz, pacientul poate simți cefalee severă și bruscă (durere de cap), greață, vărsături, senzație de gât rigid, fotofobie (sensibilitate la lumină), pierdere de simțuri, convulsii, pierderea stării de conștiență.
Alte semne ale existenței anevrismului: cefalee de tip migrenos/ migrenă, durere la nivelul și în spatele globilor oculari, tulburări de vedere, slăbiciune și pupile dilatate. Diagnosticul acestei anomalii poate fi pus în urma unor investigații imagistice: angio CT, angio RMN, angiograme cerebrale. Există o anumită predispoziție genetică (deși nu sunt ereditare), de aceea se recomandă ca rudele pacienților cu anevrism cerebral să efectueze teste de depistare.
Indicații
Riscul major al unui anevrism este de rupere, generând hemoragie intracraniană, cu consecințe posibile severe (paralizii, comă, deces). Întrucât vindecarea spontană este extrem de rară, se preferă tratamentul acestor anomalii vasculare care se poate realiza fie chirurgical (intervenție denumită clipping), fie intervențional - tratament minim invaziv. Alegerea tipului de intervenție ține cont de mai mulți factori: condiția fizică, forma anevrismului, localizare, anatomia sistemului arterial, pentru tratament se pretându-se atât anevrismele intacte, cât și cele rupte.
Procedură
Odată aleasă metoda de tratament (respectiv cel intervențional) aceasta se realizează printr-o tehnică similară angiografiei, sub anestezie generală. După anestezie, se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic ce permite manipularea echipamentului necesar intervenției). Ulterior se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției). Pe teacă se introduce un cateter, iar pe acesta un microcateter prevăzut în capăt cu un dispozitiv (denumit “coil”) cu ajutorul căruia se va închide anevrismul.
În momentul în care se ajunge la nivelul anevrismului, acest dispozitiv - coil va fi introdus în deschizătura anomaliei vasculare și va umple anevrismul blocând astfel intrarea sângelui total sau parțial. Pot fi necesare mai multe dispozitive pentru obstrucția completă a anevrismului.
Coil-ul este un dispozitiv din platină, extrem de subțire (cel mai mic este mai subțire decât un fir de păr, cel mai gros este de 2 ori mai mare decât grosimea unui fir de păr), foarte flexibil, care umple anevrismul, mulându-se pe el.
În timpul intervenției se verifică în permanență localizarea cateterului prin angiograme repetate (injectare de substanță de contrast pe cateter, fapt care permite vizualizarea cateterelor și a sistemului vascular). După ce s-a montat coil-ul, se verifică angiografic rezultatul și, dacă anevrismul a fost închis, se aplică un microcurent care va determina detașarea coil-ului de microcateter. Ulterior se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore.
Care sunt avantajele acestei tehnici?
- Reduce riscul de ruptură și reduce simptomatologia;
- Nu necesită craniotomie (incizie la nivelul craniului - ca în cazul intervenției de tip clipping);
- Poate reduce dimensiunile unui anevrism considerat anterior inoperabil;
- Tratament minim invaziv, recuperare și spitalizare scurte.
Este dureros?
Se practică sub anestezie generală, astfel încât în timpul intervenției pacientul nu va simți nimic, iar după intervenție se administrează medicamente antialgice la nevoie (poate fi un mic disconfort legat de locul inciziei).
Cât durează?
Procedura în sine durează între 2 și 3 ore de obicei, dar uneori se poate extinde până la 6 ore și se efectuează în laboratorul de cateterism cardiac.
Riscuri
Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului.
Reacții alergice la substanțele administrate, reacții la anestezice, fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare, mici sângerari la nivelul puncției vasculare, febră, cefalee, migrenă, infecție, embolie gazoasă, lezarea peretului aortic sau al arterei femurale, eșec procedural din motive tehnice sau anatomice, sângerare, ruptură anevrism și risc de accident vascular cerebral, complicații cerebrale (accident vascular cerebral sau tranzitor, hemiplegie - paralizie a jumătate de corp), pierderea conștienței, afazie (pierderea capacității de a înțelege vorbirea sau de a vorbi), risc scăzut de deces prin complicații majore (hemoragie, accident vascular).
Unii pacienți pot acuza sensibilitate la nivelul scalpului o perioadă de timp și se poate manifesta fie ca o iritație (se poate trata cu unguente) sau prin căderea părului localizat (doar o perioadă de timp) și în această zonă poate fi resimțită sensibilitate la soare (până la creșterea părului).
Pre-operator
Consultația preoperatorie va stabili dacă anevrismul se pretează la tratamentul intervențional sau la cel chirurgical. În acest sens sunt utile investigațiile imagistice menționate anterior (angiografie, angioCT, angioIRM).
Înainte de intervenție, medicul intervenționist trebuie prevenit asupra antecedentelor de alergie, dacă există suspiciunea de sarcină. De asemenea, vor fi menționate eventualele medicamente utilizate (mai ales cele de tipul antigregantelor aspirină, plavix, sau cele de tip anticoagulant - Sintrom) sau alte afecțiuni asociate - diabet zaharat, boală renală. Se efectuează, de asemenea, un examen sangvin pentru verificarea coagulării, nivelului hemoglobinei, funcției renale și, în funcție de patologia asociată, pot fi necesare teste suplimentare.
Internarea se face în ziua premergătoare intervenției și în dimineața intervenției pacientul trebuie să rămână à jeun (să nu mănânce și să nu consume lichide). De asemenea, preprocedural se va epila inghinal bilateral și va primi un formular de consimțământ.
Post-operator
Datorită caracterului noninvaziv al procedurii, recuperarea postprocedurală este în general rapidă. După intervenție, pacientul va fi monitorizat în unitatea de terapie intensivă, ulterior în cameră. Este necesar repausul la pat timp de 12-24 ore (se va evita îndoirea piciorului pentru a preveni complicațiile la locul puncției). Majoritatea pacienților pot părăsi spitalul după 1-2 zile, cu reluarea activității obișnuite (se recomandă însă evitarea efortului o perioadă de timp). Vor primi indicații privind recuperarea și tratamentul care trebuie urmate post procedural.
La domiciliu, pacientul va urmări dacă apar febra sau frisoanele, modificări la nivelul locului de puncție (sângerare, hematom - colecție de sange; o echimoză mică, vânătaie, poate fi normală), dacă apar modificări la nivelul piciorului pe care s-a intervenit (modificări de culoare, temperatură sau sensibilitate), precum și alte manifestări neurologice.
Este importantă verificarea periodică a statusului anevrismului - prin angiografii repetate, prima de obicei după cel puțin o lună de la intervenție (medicul va face recomandări în acest sens).
Trebuie reținut faptul că anevrismul cerebral, deși este cel mai adesea asimptomatic, se asociază cu un risc crescut de sângerare care poate avea consecințe severe (inclusiv decesul), de aceea este importantă o atitudine terapeutică optimă înainte de dezvoltarea complicațiilor!
În acest sens, metoda intervențională de tratament permite o rezolvare eficientă, cu perioadă de recuperare scurtă și spitalizare redusă, iar reluarea activității obișnuite este rapidă postprocedural.
