Este o ramură a neurochirurgiei care se ocupă cu rezolvarea prin diferite intervenții a problemelor axului de susținere a corpului (coloana vertebrală). Inaintarea în vârstă, suprasolicitarea coloanei, traumatismele, malformațiile congenitale pot duce la afectarea coloanei vertebrale și la apariția simptomelor legate de aceste segment, cel mai frecvent fiind durerea de spate cu diverse localizări, durerea iradiată la nivelul extremităților (mâini, picioare), amorțeala acestora sau pierderea forței musculare a extremităților. Durerea cronica de spate este un simptom de alarmă în multe cazuri, ea necesitând colaborarea unor echipe pluridisciplinare pentru diagnostic și tratament. În luarea deciziei asupra tratamentului unei patologii spinale trebuie luată în considerare cea mai bună opțiune pentru o calitate a vieții corespunzătoare și un nivel de activitate fizică adecvat.
Când ne adresăm patologiei spinale care nu reprezintă o urgență chirurgicală, trebuie să luăm în considerare o amplă paletă de terapii conservative: fizioterapia, kinetoterapia, medicația antialgica/antiinflamatorie/decontracturantele musculare, imobilizarea în diferite orteze. Perioada de tratament conservator variază între 6 sâptâmăni și 6 luni până la luarea deciziei eficienței/ ineficienței acestora.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL al afecțiunilor coloanei se ia în considerare în cazul lipsei de răspuns a simptomelor la tratamentul conservator și în cazurile în care indicația chirurgicală este clară, diagnosticul fiind unul cert (hernie de disc, stenoză de canal, instabilitate mecanică, deformitate a axului spinal). Chirurgia spinală poate fi efectuată în două moduri: deschisă sau minim invazivă. Chirurgia clasică/ deschisă presupune accesul la zona interesată printr-o incizie suficient de mare pentru a avea acces la elementele afectate ale coloanei. Pe de alta parte, tehnologia a avansat suficient de mult pentru a permite unor tehnici să fie efectuate de maniera minim invazivă. Chirurgia minim invazivă presupune o minimă manipulare a structurilor anatomice implicate (musculatură, țesut subcutanat, articulații, ligamente), o incizie chirurgicală de mici dimensiuni, astfel încât durerile postoperatorii sunt mai reduse, iar recuperarea pacientului este mai rapidă. NU TOȚI PACIENȚII SUNT CANDIDAȚI AI CHIRURGIEI MINIM INVAZIVE!
Evaluarea preoperatorie a afecțiunilor coloanei vertebrale presupune investigații imagistice: RMN și CT al diferitelor regiuni, radiografii în diferite incidente, mai rar mielografie sau MieloCT. După efectuarea tuturor investigațiilor se ia decizia terapeutică cea mai potrivită pentru fiecare patologie în parte. Ulterior urmează o evaluare biologică și a altor probleme de sănătate a pacientului în vederea stabilirii eligibilității acestuia pentru actul operator.
TIPURI DE INTERVENȚII
Indiferent dacă chirurgia este una deschisă sau minim invazivă, coloana vertebrală poate fi operată din mai multe direcții sau aborduri:
ANTERIOR:* pentru coloana cervicală (majoritatea herniilor de disc, stenozelor de canal sau a fracturilor de corp vertebral/ tumori de corp vertebral): accesul la coloană cervicală se face lateral de trahee. |
POSTERIOR:presupune efectuarea inciziei la nivelul spatelui, în funcție de zona interesată (majoritatea afecțiunilor coloanei lombare și dorsale, unele hernii de disc cervicale, stenoze de canal cervical, fracturile de coloană, instabilitățile și deformitățile coloanei). |
LATERAL:accesul la regiunile interesate ale coloanei se face printr-o parte, lateral de coloană vertebrală (în special la nivelul coloanei lombare sau dorsale) |
ABORDURI MIXTE:accesul la regiunile interesate ale coloanei se face printr-o parte, lateral de coloană vertebrală (în special la nivelul coloanei lombare sau dorsale) |
CELE MAI FRECVENTE TIPURI DE INTERVENȚII
Microdiscectomia:este o intervenție minim invazivă și presupune îndepărtarea unui fragment de disc intervertebral herniat care creează presiune asupra nervului. La nivelul coloanei cervicare, microdiscectomia presupune înlocuirea completă a discului cu o proteză artificială dintr-un material biocompatibil, RMN compatibil. |
Laminectomia:se adresează îngustării/ stenozei de canal, și presupune îndepărtarea unei zone din partea posterioara a vertebrei/ vertebrelor interesate, împreună cu ligamentul care îngustează canalul vertebral și nu mai permite funcționarea corespunzătoare a structurilor nervoase. |
Laminotomia:se efectuează tot în stenozele de canal vertebral, dar este mai puțin invazivă decât laminectomia, și riscul de destabilizare a coloanei pe termen lung este mai redus. Atât laminectomia cât și laminotomia sunt intervenții de decompresiune, adică de recalibrare a unei zone îngustate de la nivelul canalului vertebral. |
Protezarea discală:presupune îndepărtarea discului intervertebral și înlocuirea acestuia cu un disc artificial, din material biocompatibil/ RMN compatibil. Poate fi efectuată ca procedură singulară prin abord anterior/lateral sau însoțită de fixarea posterioara a coloanei. |
Fixarea/fuziunea spinală:reprezintă tehnica chirurgicală în vederea stabilizării a doua sau mai multor vertebre. Presupune utilizare de material implantabil și a unor grefe de os (recoltat de la pacient-autogrefa sau de al donatori-allogrefa). Fixarea vertebrală se poate efectua prin mai multe tehnici (ALIF, PLIF, TLIF, XLIF) în funcție de modalitatea de abord potrivită patologiei respective (fracturi de coloană, instabilitate cronică, tumori vertebrale) |
Vertebroplastia:sau cimentarea vertebrală. Este o intervenție minim invazivă indicată în principal fracturilor/ tasări vertebrale osteoporotice sau leziuni tumorale limitate la nivelul corpului vertebral fără afectare neurologică, la pacienți vârstnici. Presupune și biopsia vertebrei afectate, putându-se efectua direct prin injectare de ciment (vertebroplastie) sau prin crearea unei zone în corpul vertebral cu ajutorul unui balon unde se introduce cimentul (kyphoplastie). Cimentul injectat conține o substanță numită polymethylmethacrylat (PMMA) care are consistența pastei de dinți în momentul injectării și se întărește la câteva minute după introducerea lui în corpul vertebral. |
IMPLANTURILE SPINALE
Sunt reprezentate de plăcuțe, şuruburi, tije şi dispozitive intercorporeale/ intersomatice (meșe sau cuști/ cage-uri), din materiale biocompatibile, RMN compatibile (titan, polimer PEEK). În funcţie de afecţiunea tratată se pot implanta mai multe dispozitive.
De exemplu, o cușcă intersomatica favorizează fuziunea dintre două vertebre şi menţine înălţimea spaţiului dintre acestea astfel încât să nu apară îngustarea găurilor intervertebrale pe unde ies nervii spinali. Cuștile de corpectomie înlocuiesc complet una sau mai multe corpuri vertebrale în cazul tumorilor de vertebra sau a fracturilor de corp vertebral. Şuruburile transpediculare menţin stabilitatea vertebrală până în momentul în care fuziunea dintre vertebre este completă, utilizându-se în cazul fracturilor vertebrale, a instabilităţilor cronice, a diformităţilor sau a patologiei tumorale vertebrale. În unele cazuri selecţionate, introducerea şuruburilor se poate efectua minim invaziv, fără chirurgie deschisă, cu o recuperare mai rapidă a pacientului. După implantarea acestora, în funcţie de afecţiunea preexistenta, se poate recurge la diverse orteze de imobilizare pe o anumită perioadă.
Intervenţiile care presupun implanturi spinale sunt efectuare sub control de raze X intraoperator (radioscopie) pentru un ghidaj eficient şi corect al poziţionării acestora.
Există o categorie de pacienţi cu risc de a nu obţine fuziunea intervertebrală (fumători, diabetici, postradioterapie sau alte afecţiuni oncologice preexistente, obezi, osteoporotici). Aceşti pacienţi pot dezvolta o lipsă de fuziune (pseudartroza) care poate necesita ulterior alte intervenţii de stabilizare.
În cazul în care intervenţia chirurgicală este indicată, trebuie evaluat beneficiul unei intervenţii clasice faţă de o intervenţie minim invazivă. Chirurgia spinală trebuie urmată de un proces îndelung de reabilitare atât a funcţiei neurologice afectate cât şi activităţii fizice adecvate fiecărui pacient pentru o calitate a vieţii cât mai bună.
