Placenta este un “organ” fundamental în sarcină și constituie conexiunea vitală dintre mamă și făt. Principalul ei rol este de a-i asigura fătului necesarul de nutrienți și oxigen și de a curăța sângele fetal de toxine. Tocmai de aceea, monitorizarea sarcinii presupune și urmărirea modului în care se dezvoltă acest organ și identificarea posibilelor disfuncționalități, care pot afecta sarcina.
”La termen, placenta normală are o greutate de aproximativ 470g, o formă rotund-ovală,un diametru de 22 cm și o grosime de 2,5cm. Vizibilă ecografic, placenta normală are un aspect omogen, măsoară între 2-4 cm grosime, este în contact cu miometrul si proeminentă în sacul amniotic. În perioada sarcinii, se urmărește localizarea placentei, raportul ei cu orificiul cervical și spațiul retroplacentar. În principiu, multe dintre problemele placentei pot fi descoperite clinic sau ecografic, dar în anumite cazuri poate fi necesară o examinare histo-patologică pentru clarificare”, explică dr. Smaranda Popescu, medic specialist obstetrică – ginecologie la Polisano.
Pe parcursul sarcinii, placenta poate fi afectată de anumite modificări de formă, de mărime, de aderență, de circulație care pot compromite dezvoltarea normală a sarcinii și pot pune în pericol sănătatea bebelușului.
”Placenta praevia este o anomalie de localizare a acesteia, în care orificiul cervical intern este parțial sau complet acoperit de către placentă. Acest tip de anomalie este de obicei diagnosticată în ultimul trimestru de sarcină, pentru că, inițial, multe gravide pot avea o placentă de inserție joasă, poziția acesteia modificându-se de la sine pe măsură ce sarcina evoluează”, spune specialistul.
Principalul semnal de alarmă al placentei praevia este sângerarea. Tocmai de aceea, gravidele sunt sfătuite să se adreseze serviciului de urgență ori de câte ori experimentează acest simptom, mai ales după ce au trecut de jumătatea sarcinii. Cazurile de placenta praevia pot fi diagnosticate ecografic, neexistând însă un tratament care să permită repoziționarea placentei. În astfel de cazuri, medicii recomandă repaos, evitarea efortului, supraveghere medicală și, în caz de sângerare, spitalizarea.
”În unele cazuri, placenta poate prezenta anumite ”calcificări”, acest proces fiind mai intens odată cu înaintarea în sarcină. Este deseori asociat cu fumatul, dar și cu creșterea nivelului de calciu in sângele mamei. Dacă aceste calcificări apar înainte de împlinirea a 37 de săptămâni de gestație, se vorbește despre o îmbătrânire prematură a placentei, ceea ce implică o reducere a capacității de transmitere a nutrienților necesari, cât și de producere a hormonilor necesari menținerii sarcinii”, arată dr. Smaranda Popescu.
”Placenta poate prezenta, în unele cazuri, anomalii de aderență, putând fi aderentă la miometru, dar fără a-l invada, așa cum este cazul placentei accreta. Există însă situații în care ea pătrunde adânc în mușchiul uterin (placenta increta) sau chiar se poate extinde către vezica urinară sau rect”, explică medicul.
Această anomalie este dificil de diagnosticat ecografic și împiedica desprinderea spontană a placentei, post-partum. Cauza apariției acestei modificări de aderență nu este de deplin cunoscută, dar se consideră ca factori de risc placenta praevia sau nașterile prin cezariană.
O aderență anormală a placentei poate determina hemoragie severă, afecțiuni ale uterului sau ale altor organe și poate antrena nașterea prematură.
”Există cazuri în care placenta se poate desprinde de peretele uterin, fie într-o anumită zonă, fie în totalitate, este situația pe care noi o numim placenta abruptio sau desprindere de placentă. Există simptome specifice care pot indica o asemenea situație, printre acestea putând fi sângerările vaginale, conrtacții neobișnuite și durere resimțită în uter”, explică dr. Smaranda Popescu.
Deși nu întotdeauna desprinderea de placentă este vizibilă ecografic, medicul poate pune acest diagnostic în funcție de simptomatologia descrisă de pacientă. Cauzele care pot determina placenta abruptio pot fi tensiunea arterială mărită, fie pe fond cronic, fie ca urmare a sarcinii, traumatisme sau lovituri la nivelul abdomenului, boli de inima sau diabet, vârsta înaintată a mamei, sarcina multiplă, antecedente de desprindere de placenta la o sarcina anterioară, fibromul uterin.
”Recomandările medicale vor fi formulate în funcție de gravitatea fiecărui caz. În cazurile în care medicul apreciază că desprinderea are un nivel important, va fi necesară spitalizarea pentru a avea gravida sub supraveghere. În cazuri extreme, medicul se va iniția cezariana”, arată specialistul.
)