Corectia endovasculara a anevrismul de aorta

Aorta reprezinta principalul vas din organism, care porneste de la nivelul inimii si strabate toracele si abdomenul, dand ramuri arteriale pentru intreg corpul.

Anevrismul de aorta este o portiune dilatata, care poate implica orice segment al aortei. Intrucat aorta reprezinta principalul vas care asigura sangele in corp, ruptura unui anevrism poate fi letala datorita hemoragiei masiv.

In functie de marime si de rata de crestere a anevrismului, tratamentul poate consta in urmarire periodica sau interventie minim invaziva sau chirurgicala clasica . Este important ca o data diagnosticat, sa se efectueze controale periodice, asa incat, la nevoie, sa se poata interveni in limite de siguranta, dat fiind ca interventiile in urgenta, in caz de anevrism rupt, sunt riscante.

Anevrismul de aorta abdominala cel mai adesea creste lent si, de obicei, fara simptome - ceea ce face mai dificil diagnosticul. Evolutia unui anevrism variabila si este greu de prezis care va fi rata de crestere a unui anevrism.

O data cu cresterea anevrismului, pot aparea simptome precum:

senzatie pulsatila la nivelul ombilicului, durere profunda, constanta, la nivel abdominal sau posterior ( durere de spate).

Cand este cazul sa apelati la un doctor?

Orice persoana cu varsta de cel putin 65 de ani si factori de risc asociati dezvoltarii anevrismului de aorta abdominala (fumatul, istoric familial de anevrism de aorta, sexul masculin) ar trebui sa se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening si sa fie evaluata prin ecografie abdominala

Care sunt cauzele anevrismului de aorta?

Majoritatea anevrismelor de aorta implica aorta abdominala. Nu se cunoaste cauza exacta a anevrismului de aorta abdominala, dar exista mai multi factori de risc asociati:

fumatul, ateroscleroza, varsta peste 65 de ani, sexul masculin si istoricul  familial de anevrism aortic.

Care sunt complicatiile unui anevrism de aorta?

Principalele complicatii ale unui anevrism aortic sunt:

  • disectia de aorta  ruperea unor structuri ale peretelui aortic si patrunderea sangelui intre aceste structuri, creand un fals lumen);
  • ruptura anevrismului, cu risc letal, datorita hemoragiei importante.
  • formarea de trombi (cheaguri de sange) la nivelul zonei anevrismale, care pot ulterior sa migreze in orice vas din corp (la nivelul picioarelor sau organelor abdominale), cauzand suferinte severe ischemice.

Care sunt principalele teste diagnostice utilizate in cazul anevrismului de aorta?

Frecvent, anevrismul de aorta abdominala este diagnosticat in cursul investigatiilor pentru alte afectiuni ( radiografie toracica, ecografie cardiaca, ecografie abdominala). Uneori, la examenul clinic, medicul poate simti pulsatii la nivelul abdomenului, care pot ridica suspiciunea de anevrism. In acest caz, sunt necesare teste pentru confirmare:

  • ecografie abdominala;
  • angiotomografie computerizata (angioCT) - cel mai bine, intrucat permite un diagnostic precis, precum si alegerea metodei de tratament si urmarirea dupa tratament.

Angiografia nu se recomanda de rutina, datorita caracterului invaziv.

Cum se trateaza anevrismele de aorta?

La pacientii cu anevrisme mici se incearca reducerea expansiunii si a riscului de ruptura prin urmatoarele masuri:

  • oprirea fumatului;
  • controlul hipertensiunii arteriale, cu initierea in principal a tratamentului cu beta-blocante.

Anevrismele cu dimensiuni de 3-4cm necesita urmarire anuala, cel mai adesea prin ecografie abdominala.

Anevrismele cu dimensiuni de 4-4.5cm se evalueaza ecografic la 6 luni.           Anevrismele care depasesc 4.5 cm se trateaza, fie prin metoda clasica ce implica interventia chirurgicala deschisa, fie printr-o procedura moderna presupune repararea endovasculara a anevrismului (EVAR).

Corectia endovasculara a anevrismelor de aorta (EVAR) - este o procedura minim invaziva (nu implica incizie abdominala), care se poate efectua in Laboratorul de angiografie si terapie endovasculara, de regula sub anestezie generala. Medicul chirurg vascular va efectua mici incizii la nivelul  inghinal bilateral pentru a vizualiza arterele femurale. La nivelul acestor mici incizii, sub control radiologic, medicul cardiolog interventionist va introduce catetere pana la nivelul zonei aortice afectate si pe aceste catetere se vor introduce stenturile speciale pentru corectia anevrismului. Stentul este introdus colabat si, odata pozitionat in zona afectata, va fi expandat si atasat de peretele arterial. Stentul permite curgerea sangelui si scade presiunea la nivelul peretelui aortic, ducand la reducerea, in timp, a dimensiunilor anevrismului, dar si a riscului de ruptura. La finalul procedurii se va efectua din nou o aortograma pentru a pune in evidenta localizarea stentului si pentru a fi siguri ca nu exista curgeri ale sangelui pe langa stent.

In cadrul Spitalului Polisano am utilizat in tratamentul endovascular al anevrismelor de aorta stenturi de ultima generatie, care permit excluderea progresiva a anevrismului si care pastreaza fluxul de sange in ramurile arteriale care pornesc din aorta - arterele renale, arterele maduvei spinarii si arterele organelor abdominale. Aceste stenturi moderne, comparativ cu stent-grafturile clasice, reduc riscul afectarii renale, spinale sau a organelor abdominale.

Este o procedura dureroasa?

Se practica sub anestezie generala, asa incat in timpul interventiei pacientul nu va simti nimic. Dupa interventie se administreaza medicamente antialgice la nevoie in caz de discomfort legat de locul inciziei.

Care sunt riscurile procedurii?

  • afectarea vaselor, organelor si tesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor
  • afectare renala
  • ischemie de membre inferioare
  • infectii sau sangerare la locul inciziei
  • sangerare
  • endoleak (curgerea sangelui in afara stentuluisi in interiorul anevrismului, cu risc de ruptura tardiva)
  • afectarea maduvei spinarii.

Comparativ cu metoda chirugicala, tratamentul interventional al anevrismelor de aorta (EVAR) reduce riscul complicatiilor majore de la 25-50% la sub 10-15%.

Ce presupunea evaluarea preoperatorie?

Consultatia preoperatorie, realizata de catre medicul cardiolog interventionist, medicul anestezist si chirurgul vascular va stabili tipul de tratament, adecvat patologiei de fond si bolilor asociate.

Se efectueaza un examen sangvin pentru verificarea coagularii, nivelului de hemoglobina, functiei renale si, in functie de patologia asociata pot fi necesare teste suplimentare.

Internarea se face in ziua premergatoare interventiei. In dimineata interventiei pacientul trebuie sa ramana a jeun (sa nu manance si sa nu consume lichide).

De asemenea, echipa medicala va fi prevenit asupra altor tratamente urmate si, la nevoie, va solicita intreruperea unora dintre acestea. Medicatia nu va fi oprita din proprie initiativa.

Care este evolutia postoperatorie?

Datorita caracterului minim invaziv al procedurii, recuperarea postprocedurala este in general rapida. Majoritatea pacientilor pot parasi spitalul dupa 3-4 zile, cu indicatii privind recuperarea si tratamentul care trebuie urmat.

Pacientii vor fi instruiti inainte de externare privind modul de ingrijire a plagii. Un mic disconfort poate fi resimtit 2-3 zile dupa procedura, la nevoie putand fi administrate medicamente antialgice.

Medicul dumneavoastra va stabili programarile ulterioare pentru urmarirea dupa procedura, de regula de 1 - 6 - 12 luni.